7 definiții pentru «calende»   declinări

CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a fiecărei luni la romani; zi întâi. ◊ Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). – Din lat. calendae, fr. calendes.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÉNDE f. pl. (în Roma antică) Prima zi a fiecărei luni. ◊ La ~le grecești niciodată. /<lat. calendae, fr. calendes
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÉNDE s.f.pl. Numele primei zile a lunii în calendarul roman; zi întâi. ◊ La calendele grecești = niciodată. [< lat. calendae].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÉNDE s. f. pl. numele primei zi a lunii în calendarul roman; zi întâi. ♦ (fig.) la ~le grecești = niciodată. (< lat. calendae)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CALÉNDE s. f. pl. Numele primei zile a lunii la romani. ◊ Expr. La calendele grecești = niciodată (grecii neavând „calende”). – Lat. lit. calendae.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

calénde s. f. pl.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*calénde f. pl. (lat. calendae, d. calare, a chema, a anunța. V. clasă, nomenclatură). O zi din primele zile ale luniĭ la Romanĭ. – Luna romană se împărțea în calende (primele 3 saŭ 5 zile), none (de la 5 saŭ 7 pînă la 13 saŭ 15) și ide (de la ziŭa asta în ainte [!]). La calendele greceștĭ, la paștele caluluĭ, nicĭ-odată (că Greciĭ nu număraŭ zilele cu calendele).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink