CALCULÁT, -Ă, calculați, -te, adj. (Despre persoane) Chibzuit, socotit; preocupat de interesul personal. – V. calcula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A CALCULA. 2) (despre persoane) Care își determină acțiunile în funcție de un scop personal; chibzuit. /v. a calcula
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁT, -Ă adj. Chibzuit, socotit, cumpănit; preocupat de propriile interese. [Cf. fr. calculé1.
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁT, -Ă adj. (despre oameni) chibzuit, cumpănit, preocupat de propriile interese. (< calcula)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁT, -Ă, calculați, -te, adj. (Despre persoane) Chibzuit, socotit; preocupat de interesul personal. – V. calcula.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁT adj. chibzuit, cumpănit, cumpătat, echilibrat, înfrânat, măsurat, moderat, ponderat, socotit, (prin vestul Transilv.) samalit. (Un om ~; o viață ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Calculat ≠ instinctiv, mașinal, mecanic, nesocotit, nesăbuit
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calculát adj. m., pl. calculáți; f. sg. calculátă, pl. calculáte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁ, calculez, vb. I. Tranz. A face un calcul (I), a socoti; a aprecia. ♦ A elabora planuri, proiecte etc. – Din fr. calculer, lat. calculare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

A CALCULÁ ~éz tranz. 1) A supune unui calcul; a determina prin calcul; a socoti. 2) (planuri, proiecte) A elabora din timp. /<lat. calculare, fr. calculer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁ vb. I. tr. A face un calcul, a socoti, a aprecia. ♦ A face planuri, combinații. [< fr. calculer, lat. calculare < calculus – pietricică cu care se făceau operațiile matematice].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁ vb. tr. 1. a face un calcul (I, 1), a aprecia, a evalua. 2. a face planuri, combinații. (< fr. calculer, lat. calculare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁ, calculez, vb. I. Tranz. A face un calcul (I), a socoti; a aprecia. – Fr. calculer (lat. lit. calculare).
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCULÁ vb. 1. (MAT.) a socoti, (înv. și pop.) a număra, (reg.) a răvășlui, (prin vestul Transilv.) a samali, (Transilv. și Maram.) a sămălui. (~ cât fac 2 ori 2.) 2. a determina, a fixa, a măsura, a stabili. (~ valoarea unor parametri.) 3. v. evalua. 4. a aprecia, a potrivi, a socoti. (A ~ ceva din ochi.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calculá vb., ind. prez. 1 sg. calculéz, 3 sg. și pl. calculeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*calculéz v. tr. (lat. cálculo, -áre). Fac calcul, socotesc. Fig. Combin, apreciez: a calcula evenimentele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink