CALCAVÚRĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCAVÚRĂ, calcavuri, s. f. (Glumeț) Bătaie; palmă; p. ext. dojană.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALCAVÚRĂ s. v. palmă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calcavúră (calcavúri), s. f. – 1. Curea cu care cizmarii fixează pantofii cînd îi repară. – 2. Bătaie. Tc. kalk vur (Iogu, GS, VI, 386).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

calcavúră s. f., g.-d. art. calcavúrii; pl. calcavúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calcavúră f. pl. ĭ (probabil turc. Cp. cu paceavură, tavatură). Cureaŭa cu care cizmaru ține strînsă pe genuchĭ [!] încălțămintea la care lucrează. Fig. Fam. Trînteala (bătaĭe) orĭ mustrare aspră: ĭ-a tras o calcavură.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink