CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Din scr. kaloper.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALAPẮR m. reg. Plantă erbacee perenă, aromatică, având tulpină catifelată, frunze ovale și flori galbene, cultivată și în scop decorativ; calomfir. /<sb. kaloper
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALAPẮR s. m. (Bot.; reg.) Calomfir. – Sb. kaloper.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALAPĂR s. v. calomfir, slăbănog.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calapăr s. m., pl. calapări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calapắr, V. calonfir.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

calonfír m. (ngr. karvofýlli, kalófillon [vgr. karvóphyllon], de unde și sîrb. kalóper, bg. kalófer, rut. kanúpir, kalúpir, rus. kalúfer, kanúper, turc. karanfil. V. caranfil și garoafă. Cp. cu trandafir). Sud. O plantă aromatică din familia compuselor, cu florĭ galbene (tanacétum balsamita saŭ b. vulgaris). – În Trans. Mold. calapăr (din sîrb.).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink