calangíu, calangíi, s.m. (înv.) spoitor, costorar.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

calangíŭ m. (turc. kalaĭgy; d. kalaĭ, cositor). Vechĭ. Spoitor de tingirĭ (Țigan).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink