CALANDRÁT, -Ă, calandrați, -te, adj. Care este supus calandrării. – V. calandra.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALANDRÁ, calandrez, vb. I. Tranz. A trece un material printr-un calandru în vederea subțierii, aplatizării, netezirii etc. acestuia; a presa cu calandrul. – Din fr. calandrer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CALANDRÁ ~éz tranz. (materiale) A trece printr-un calandru (în vederea finisării). /<fr. calandrer
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALANDRÁ vb. I. tr. A trece prin calandru; a presa cu calandrul. [< fr. calandrer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CALANDRÁ vb. tr. a trece un material prin calandru. (< fr. calandrer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

calandrá vb., ind. prez. 1 sg. calandréz, 3 sg. și pl. calandreáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink