CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas, -atis.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viorelgrosu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁTE ~ăți f. Nenorocire mare, care se abate asupra unei colectivități; catastrofă de mari proporții; dezastru; urgie; flagel; prăpăd. [G.-D. calamității] /<lat. calamitas, ~atis, fr. calamité
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁTE s.f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. [Pl. -tăți. / cf. fr. calamité, lat. calamitas].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁTE s. f. dezastru, catastrofă care lovește o colectivitate. (< fr. calamité, lat. calamitas)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. – Fr. calamité (lat. lit. calamitas, -atis).
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁTE s. v. dezastru.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
calamitáte s. f., g.-d. art. calamității; pl. calamități
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*calamitáte f. (lat. calamitas, -átis). Mare nenorocire, pacoste (ca epidemiile, războaĭele, foametea). V. dezastru.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁT, -Ă, calamitați, -te, adj. Care a suferit o calamitate. – Din calamitate (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
viorelgrosu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁT ~tă (~ți, ~te) Care a suferit de pe urma unei calamități. /Din calamitate
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁT, -Ă adj. (Liv.) Care a suferit de pe urma unei calamități naturale. [< calamita].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁT, -Ă adj. care a suferit de pe urma unei calamități naturale. (< fr. calamité)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁT adj. v. sinistrat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
calamitát adj. m., pl. calamitáți; f. sg. calamitátă, pl. calamitáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
calamitát, -ă adj. Care a suferit de pe urma unei calamități naturale ◊ „S-a adus sămânță de porumb timpuriu [...] pentru a se face imediat reînsămânțarea suprafețelor calamitate.” Sc. 21 VI 63 p. 3. ◊ „Ca urmare a măsurilor întreprinse de organele sanitare a fost prevenită epidemia în zonele calamitate.” R.l. 23 IV 79 p. 8. ◊ „Această «sală de operații pe roți» este destinată, în principal, acordării de prim ajutor în zonele calamitate.” R.l. 21 VI 84 p. 6 (din calamita; cf. fr. calamité; FS 244; V. Guțu Romalo C.G. 217218, 220; DN3, DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CALAMITÁTE, calamități, s. f. Dezastru colectiv, catastrofă care afectează o întreagă țară, populația acesteia. ◊ Flagel. – Din fr. calamité, lat. calamitas.
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de anonim
| Semnalează o greșeală
| Permalink
Comentariu: Sursa: Ilie Barangă, Cristina-Diana Neculai, Dicționar explicativ școlar, Editura Carminis, Pitești, 2008. -
gall