CALAMANDRÓS s. n. (reg.) Neregulă, neorânduială, harababură. – Et. nec.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALAMANDRÓS n. reg. Lipsă de ordine; dezordine; debandadă; harababură. /Orig. nec.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALAMANDRÓS s. n. (Reg.) Neregulă, neorânduială, harababură.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALAMANDRÓS s. v. debandadă, deranj, dezordine, dezorganizare, haos, neorânduială, zăpăceală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calamandrós (-oáse), s. n. – Revoltă, dezordine, harababură, vacarm. – Var. chilimandros. Origine expresivă, ca în șandramaua, hond(o)ra-bond(o)ra, etc. Derivarea din țig. kelimangere „dansatori” (Graur, BL, III, 186) nu pare posibilă. După Scriban, este var. de la hărmălaie.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

calamandrós s. n., pl. calamandroáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calamandrós n., pl. oase și urĭ, și halamándră f., pl. e (var. din hărmălaĭe, mold. harma-). Mold. Fam. Amestec, tărăboĭ, tămbălăŭ, amuzament zgomotos, dezordine, scandal: aŭ făcut halamandră, unt cu ouă (rev, I. Crg. 13, 65).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink