CALAICÁN s. n. Denumire populară dată sulfatului de fier, de culoare verde când este cristalizat, solubil în apă, întrebuințat ca dezinfectant, colorant, în tăbăcărie și împotriva dăunătorilor din agricultură. [Var.: calacán, călacán s. n.] – Din ngr. kalakánthi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CALAICÁN n. pop. Substanță cristalină de culoare verde-deschisă, având diferite întrebuințări (în combaterea dăunătorilor în agricultură, ca materie colorantă etc.); sulfat de fier. [Sil. -lai-] /<ngr. kalakánthi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CALAICÁN s. n. Sulfat feros, de culoare verde când este cristalizat, întrebuințat ca dezinfectant și colorant. [Pr.: -lai-. – Var.: calacán, călacán s. n.] – Ngr. kalaháni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CALAICÁN s. v. sulfat feros.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calaicán s. m. – Sulfat de fier. – Var. calacan, călăcan. Ngr. ϰαλαχάνι (DAR), cf. sb. kalakan. – Der. calaicănit, adj. (vopsit în verde).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

calaicán s. n. (sil. -lai-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

calaĭcán, V. calacan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

calacán n. (ngr. kalaháni, d. vgr. hálkanthon; sîrb. kalakan. Mold. Sulfat de fer [!], verziŭ la coloare [!]. – În Munt. calaĭcan.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink