CAINOZÓIC, -Ă, cainozoici, -ce, s. n. adj. (Geol.) Neozoic. (1). 2. Adj. Care se referă la cainozoic (1), care aparține cainozoicului. [Pr.: ca-i-no-zo-ic] – Din fr. caenozoïque, engl. cainozoic.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAINOZÓIC n. Eră geologică, care cuprinde timpul de la sfârșitul mezozoicului până în zilele noastre; neozoic. [Sil. ca-i-] /<fr. caenozoïque, engl. cainozoic
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAINOZÓIC s.n. Neozoic. [Pron. ca-i-no-zo-ic, var. cenozoic s.n. / cf. caenozoïque, engl. cainozoic, rus. kainozoiskii < gr. kainos – nou, zoe – viață].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CAINOZÓIC, -Ă adj., s. n. cenozoic. (< engl. cainozoic)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CAINOZÓIC s. n. Perioadă geologică formată din erele terțiară și cuaternară. [Pr.: ca-i-no-zo-ic] – După fr. caenozoïque.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CAINOZÓIC adj., s. v. neozoic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cainozóic adj. m. (sil. cai-, -zo-ic), pl. cainozóici; f. sg. cainozóică, pl. cainozóice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cainozóic s. n. (sil. cai-, -zo-ic)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink