CAIMACÁN s. m. v. caimacám.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAIMACÁN s. m. v. caimacam.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

caĭmacám m. (turc. ar. kaĭim-mekam, pop. kaĭmakam). Vechĭ. Locotenentu mareluĭ vizir orĭ al unuĭ ministru turcesc. Locotenentu domnuluĭ, regent. Reprezentantu domnuluĭ în Craĭova, guvernatoru Olteniiĭ de la 1761 în coace [!]. Azĭ. Munt. Vest. (caĭmacan). Bogătaș, fruntaș (în sat).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

caimacan, caimacani s. m. (intl.) bișnițar.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink