caifét, caiféte, s.n. (înv.) 1. înfățișare, mutră, aspect. 2. lux (de haine). 3. rang. 4. port, straie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

caifét, V. caĭafet.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

caĭafét și caifét n., pl. urĭ și e (turc. kviafet, fizionomie, aspect, haĭnă). Fam. Mobile, trăsurĭ, lux. Fig. Prestigiŭ, aparență: boĭeru trebuĭe să-șĭ ție caĭafetu!
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink