CAFÁS, cafasuri, s. n. (Înv. și reg.) 1. Încăpere deschisă în catul de sus al unei case sau într-un turn, din care se poate privi nestingherit în afară; foișor. 2. Balcon unde cântă corul într-o biserică. ♦ Balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 3. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Din ngr. kafási.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAFÁS, cafasuri, s. n. 1. Balcon unde cântă corul într-o biserică; (înv.) balcon din care familia domnitorului asculta slujba religioasă. 2. (Înv.) Grilaj de vergele de lemn care se întretaie ca o leasă. – Ngr. kafasi, tc. kafas.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cafás (cafásuri), s. n. – Grație. – Mr. căfase „colivie”, megl. căfez „colivie”. Tc. kafas „colivie” (Șeineanu, II, 70; Meyer 164; Lokotsch 993; Ronzevalle 134); cf. ngr. ϰαφάσι, alb., bg. kafaz, sb. kafas.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cafás s. n., pl. cafásuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cafás n., pl. urĭ (turc. [d. ar.] kafas și kafes, parmaclîc, balcon închis pînă sus cu parmaclîc; ngr. kafási). Mold. Balconu din ăuntru [!] bisericiĭ (numit și pod în Munt.). ĭal. (cafés). Coteț de pus animalele la îngrășat.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink