CACOSMÍE, cacosmii, s. f. (Med.) Deficiență constând în perceperea exagerată a mirosurilor urâte. – Din fr. cacosmie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CACOSMÍE f. med. Percepere a unui miros urât, care poate fi subiectivă (în afara unei excitații senzoriale) sau provocată de o afecțiune (nazală, bucală etc.). /<fr. cacosmie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CACOSMÍE s.f. Percepere exagerată a mirosurilor urâte. [Gen. -iei. / < fr. cacosmie, cf. gr. kakos – rău, osme – miros].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CACOSMÍE s. f. percepere a oricărui miros ca un miros fetid. (< fr. cacosmie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

cacosmíe (ca-cos- / cac-os-) s. f., art. cacosmía, g.-d. cacosmíi;, art. cacosmíei
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de nsho_ci | Semnalează o greșeală | Permalink

cacosmíe s. f., art. cacosmía, g.-d. cacosmíi, art. cacosmíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink