CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). 3. Unitate de măsură pentru distanțe, egală cu a zecea parte dintr-o milă marină, adică cu 185,2 m; ancablură. – Din fr. câble.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de viorelgrosu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁBLU ~ri n. 1) Frânghie groasă din fire vegetale sau metalice răsucite, folosită la tracțiune sau la ridicat greutăți. ~ de acostare. ~ de remorcare. 2) Conductor electric format din fire metalice izolate. 3) Unitate de măsură a lungimii (egală cu o zecime de milă marină) folosită în navigație. /<fr. câble
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁBLU s.n. 1. Funie groasă, făcută dintr-un mănunchi de fire vegetale sau metalice răsucite împreună. 2. Conductă electrică, făcută dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. 3. (Mar.) Ancablură. [Pl. -uri, -le. / < fr. câble, cf. engl. cable].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁBLU s. n. 1. împletitură de fire, vegetale, sau metalice, pentru susținere ori tracțiune. 2. conductă electrică dintr-un mănunchi de fire metalice învelite într-un strat izolant. (< fr. câble, engl. cable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁBLU, cabluri, s. n. 1. Funie groasă obținută prin răsucirea unor (grupuri de) fire vegetale sau metalice, folosită la utilajul de transport sau de ridicat. 2. Conductă electrică formată din mai multe fire izolate (acoperite cu un înveliș vegetal sau metalic). – Fr. câble.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CÁBLU s. fir. (~ electric.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cáblu s. n. (sil. -blu), art. cáblul; pl. cábluri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*cáblu n., pl. urĭ (fr. câble, pv. cable, d. lat- cápulus, mănunchĭ). Funie groasă (compusă din fire telegrafice saŭ telefonice învălite [!] în caucĭuc saŭ în alt-ceva) pusă în apă: cablu transatlantic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

CABLU¹ (‹ fr., engl.) s. n. 1. Element sau organ flexibil de susținere și de tracțiune, realizat prin cablare. ♦ C. fără fine = c. cu capetele legate astfel încît să formeze un circuit închis, folosit în transmisiuni, în transporturi cu elevatoare, cu benzi suspendate sau cu raclete etc. C. purtător = c. de susținere constituind elementul conducător în tracțiunea electrică feroviară. 2. Conductă electrică alcătuită dintr-unul sau din mai multe conductoare uni- sau multifilare izolate, acoperite cu material de umplutură și îmbrăcate într-o manta etanșă, acoperită (la c. armate) cu învelișuri metalice protectoare; sînt utilizate pentru transmisiunea energiei electromagnetice la frecvență industrială (c. electrice de energie), pentru transmisiunea semnalelor de telecomunicații (c. electrice de telecomunicații) etc. ♦ C. coaxial v. coaxial.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CABLU împltitură din fire de oțel rezistent, de diverse grosimi și lungimi, având utilizări multiple. Cablul central al avionului este atașat în interiorul fuzelajului, de el acroșându-se carabinele cablurilor comenzilor de deschidere automată a parașutelor. Cablurile de aterizare sunt cabluri ce fac parte din hobanajul superior al unui deltaplan. Cabluri de zbor, cabluri ce fac parte din hobanajul inferior al unui deltaplan. Cablu de contravântuire (sin. corzi de contravântuire) împiedică fluturarea voalurii deltaplanului.
Sursa: GTA | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink