CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească scurtă (îmblănită), cu mâneci largi, purtată de femei; scurteică. – Din ucr. kacavejka.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȚAVÉICĂ ~ci f. Haină țărănească (îmblănită) scurtă până la talie, cu mâneci lungi, purtată, mai ales, de femei; scurteică. /<ucr. kacavejka
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȚAVEÍCĂ, cațaveici, s. f. Haină țărănească (îmblănită) cu mâneci largi și lungă până sub talie, purtată de femei; scurteică. – Ucr. kacavejka.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CAȚAVÉICĂ s. scurteică, (rar) zoavă. (~ se poartă la țară de către femei.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cațavéică, cațavéici, s.f. (reg.) 1. haină țărănească purtată de femei, care are la guler și piepți șuvițe din piele de vulpe; scurteică. 2. femeie șireată. 3. mistrie mică.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cațavéică (cațavéici), s. f. – Haină scurtă îmblănită, purtată de femei. Rut. kacavejka (Cihac, II, 46; Iordan, Dift., 101). Se folosește numai în Mold.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cațavéică s. f. (sil. -vei-), g.-d. art. cațavéicii; pl. cațavéici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cațavéĭcă f., pl. ĭ (rut. kacavéĭka, rus. koceveĭka, de unde și ung. kacabajka). Est. Scurteĭcă (haĭnă femeĭască blănită) lungă pînă la genuchĭ [!] și fără nasturĭ pe care o poartă țărancele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

cațaveică, cațaveici s. f. prostituată.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink