cațaón, cațaóni, s.m. (înv.) 1. grecotei (arendaș). 2. câine, canalie.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cațaón, -oáncă s. (d. ngr. kátsi, șezĭ, orĭ kátsi kalá, șezĭ bine, astîmpără-te, auzit des de Român). Iron. Grec. – În nord cățăun, -úncă. V. parpalec.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

cațaon, cațaoni s. m. negustor.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink