CĂUȘÉL, căușele, s. n. (Pop.) Diminutiv al lui căuș. [Pr.: că-u-] – Căuș + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂUȘÉL, căușele, s. n. (Pop.) 1. Diminutiv al lui căuș. 2. Căprar. [Pr.: că-u-]
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

căușél s. n. (sil. că-u-), pl. căușéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink