CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee meliferă, cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice, cu proprietăți tonice, excitante (Nepeta cataria). – Cătușă + suf. -nică.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂTÚȘNICĂ ~ci f. Plantă erbacee meliferă, din familia labiatelor, cu flori roșii și miros plăcut, care conține uleiuri eterice și substanțe tanante. /cătușă + suf. ~nică
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂTÚȘNICĂ s. f. (Reg.) Plantă erbacee cu miros aromatic, cu flori albe sau roșietice; are proprietăți tonice excitante (Nepeta cataria). – Din cătușă + suf. -nică.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂTÚȘNICĂ s. v. melisă, roiniță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂTÚȘNICĂ s. (BOT.; Nepeta cataria) (reg.) iarba-mâței, iarba-vântului, iarbă-flocoasă, minta-mâței.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cătúșnică s. f., g.-d. art. cătúșnicii; pl. cătúșnici
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cătúșnică f., pl. ĭ (d. cătușă). O plantă erbacee labiată cu miros aromatic (népeta cataria). E tonică, excitantă și stomahică. Pisicile o miroase cu plăcere, o mănîncă și se tăvălesc pe ĭa [!]. – În Vs. = „melisă”. V. pelungoasă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink