CĂRUNTÉȚE s. f. Faptul de a fi cărunt, cărunțeală, cărunție; p. ext. bătrânețe. – Cărunt + suf. -ețe.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUNTÉȚE f. 1) Stare a celui cărunt. 2) Vârstă înaintată; bătrânețe; senectute. /cărunt + suf. ~ețe
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUNTÉȚE s. f. Faptul de a fi cărunt; p. ext. bătrânețe. – Din cărunt + suf. -ețe.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUNTÉȚE s. v. caniție.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRUNTÉȚE s. v. bătrânețe.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căruntéțe s. f., art. căruntéțea, g.-d. art. căruntéții
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căruntéțe s. f., g.-d. art. cărunteții / cărunteței; pl. -
Sursa: DMLR (1981) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

căruntéță f., pl. e (est) și -ețe f. (vest). Starea de a fi cărunt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink