CĂRTURĂRÉSC, -EÁSCĂ, cărturărești, adj. De cărturar. – Cărturar + suf. -esc.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRTURĂRÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care ține de cărturari; propriu cărturarilor. 2) (despre cuvinte, expresii) Care este folosit numai în cărți și în limbajul oamenilor culți; livresc. /cărturar + suf. ~esc
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRTURĂRÉSC, -EÁSCĂ, cărturărești, adj. De cărturar. – Din cărturar + suf. -esc.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRTURĂRÉSC adj. v. livresc.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărturărésc adj. m., f. cărturăreáscă; pl. m. și f. cărturăréști
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărturărésc, -eáscă adj. De cărturar, de om învățat. Adv. -ește, ca cărturariĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink