cărábă, V. carabă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

carábă f., pl. e (sîrb. karabe și carablja). Olt. Munt. Mold. Tilincă de dovleac, de stuf, de cucută saŭ de pană de gîscă. Fluĭeru principal (cu care se armonizează notele) la cimpoĭ. – Și cărabă (Trans.). V. dudă 2, dîrloĭ, bîzoĭ și piscoaĭe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink