cărăúi, -ie, cărăúi, adj. (pop.) 1. amețit de băutură, afumat, cherchelit. 2. candriu, smintit.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

cărăúĭ, -úĭe, V. chearaud.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

chearaúd (ea dift.) și cherăúd, -ă adj. Mold. sud. Tehuĭ, nauc [!], zăpăcit, cherchelit. – În vest cărăúĭ. La Pușcaru (reprodus de Dic. 207) cărúĭ (cp. gr. karón, amețit. Dic.). Și cheaúr și cheaún. În Olt. ceaur (NPl. Ceaur, 147).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink