CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală), de obicei pe baza unui contract. ♦ Ocupația de cărăuș (1); cărăușit, harabagie. [Pr.: -ră-u-] – Cărăuș + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRĂUȘÍE ~i f. Ocupația cărăușului. [Art. cărăușia; G.-D. cărăușiei; Sil. -ră-u-și-e] /cărăuș + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRĂUȘÍE, cărăușii, s. f. Transport de mărfuri sau de persoane (în vehicule cu tracțiune animală); ocupația cărăușului. – Din cărăuș + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRĂUȘÍE s. cărăușit, (reg.) harabagie, (Transilv.) sechereșie, sechereșit. (Se ocupă cu ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărăușíe s. f. (sil. -ră-u-), art. cărăușía, g.-d. art. cărăușíei; (transporturi) pl. cărăușíi, art. cărăușíile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărăușíe f. Meseria de cărăuș, harabagerie, transport. V. chirie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink