CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. S. m. Diminutiv al lui caras. 2. S. n. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie; melodie după care se execută acest dans. – Caras + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂRĂȘÉL, (1) cărășei, s. m., (2) cărășele, s. n. 1. Diminutiv al lui caras. 2. Numele unui dans popular cu mișcări vioaie și melodia după care se execută.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cărășél (pește) s. m., pl. cărășéi, art. cărășéii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărășél (dans) s. n., pl. cărășéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cărășél m., pl. șeĭ (dim. caras. Cp. cu tărășel). Meh. Caras. S. n., pl. e. Nord. Un dans popular.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

carás m., pl. șĭ (rus. karásĭ, d. germ. karas și karausche). Nord. Caracudă, un pește. (În Meh. caras și cărășel. Ant. P.) S. n., pl. urĭ și e (pin [!] aluz. la aripa luĭ dorsală zbîrlită). Bișchie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink