CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Probabil din magh. káprár (káplár). Cf. bg. kapral, rus. kaprál.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂPRÁR1 ~i m. pop. Grad militar imediat inferior celui de sergent; caporal. /<ung. káprar, germ. Kapral
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂPRÁR2 ~i m. rar Persoană care paște caprele. /<lat. caprarius
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂPRÁR1, căprari, s. m. (Rar) Păstor de capre. – Lat. caprarius.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂPRÁR2, căprari, s. m. (Pop.) Caporal. – Magh. káprár.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂPRÁR s. v. caporal.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
căprár (căprári), s. m. – Păstor de capre. – Mr., megl. căprar. Lat. caprārius (Pușcariu 280; Candrea-Dens., 240; REW 1648); cf. it. capraio, prov., cat. cabrier, fr. chevrier, sp. cabrero, port. cabreiro. Nu trebuie să se confunde cu omonimul său căprar „caporal”. cf. caporal. Der. căprăreasă, s. f. (păstoriță de capre); căprăreață, s. f. (stînă de capre), pe care Candrea-Dens., 249, îl derivă de la un lat. *capraricia, cf. sp. cabreriza, dar care poate fi și un der. intern, cu suf. -eață (cf. strungăreață, porcăreață); căprărie, s. f. (stînă de capre); căprărit, s. n. (stînă de capre).
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
căprár (păstor, caporal) s. m. (sil. -prar), pl. căprári
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
1) căprár m. Păzitor de capre.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
2) căprár m. V. caporal.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*caporál m., pl. lĭ (fr. caporal, d. it. caporale). Soldat gradat inferior sergentuluĭ și care poartă în armata românească doŭă galoane de lînă galbenă. – Și căprar, (rus. germ. kapral). V. brigadier.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
căprar, căprari s. m. 1.(mil., înv.) caporal. 2. (deț., reed.) supraveghetor de noapte. 3. șef foarte sever. 4. femeie dură, cu comportament și aspect fizic masculin.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink