CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Cenuroză, căpiere, capie. [Pr.: -pi-a-] – Căpia + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPIÁLĂ, căpieli, s. f. (Rar) Căpiere. – Din căpia + suf. -eală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPIÁLĂ s. v. cenuroză.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂPIÁLĂ s. v. alienare, alienație, boală mintala, demență, nebunie, sminteală, smintire, țicneală.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpiálă s. f. (sil. -pi-a-), g.-d. art. căpiélii; pl. căpiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căpiálă f., pl. elĭ. Acțiunea de a căpia.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink