CĂNÍRE s. f. (Pop.) Acțiunea de a căni. – V. căni.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂNÍRE s. f. Acțiunea de a căni.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

căníre s. f., g.-d. art. cănírii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. (Pop.) A vopsi (în negru), mai ales părul. – Cf. tc. kina „căneală”.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A CĂNÍ ~ésc tranz. pop. (mai ales părul) A vopsi în negru. /cf. turc. kina
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂNÍ, cănesc, vb. IV. Tranz. A vopsi (în negru) părul, lâna etc. – Din căneală.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

căní vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cănésc, imperf. 3 sg. căneá; conj. prez. 3 sg. și pl. căneáscă
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cănésc v. tr. (d. caná 2). Văpsesc [!] păru.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink