CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană2. – Cană + suf. -iță.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂNÍȚĂ, cănițe, s. f. Diminutiv al lui cană.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂNÍȚĂ s. cănuță, (reg.) cănățuie. (O ~ cu lapte.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
căníță s. f., g.-d. art. căníței; pl. căníțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink