CĂNĂȚÚIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Căniță + suf. -uie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂNĂȚÚIE, cănățui, s. f. (Rar) Căniță. – Din căniță + suf. -uie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂNĂȚÚIE s. v. căniță, cănuță.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cănățúie s. f., art. cănățúia, g.-d. art. cănățúii; pl. cănățúi
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cănățúĭe f. Rar. Cănuță.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink