căminéț și chimineț n., pl. e, și căminete m. (ung. kemence, sobă, intl. și de cămin. Ban. Olt. Vatră: într´un colț erea [!] căminetele, adică vatra cu corlata și cu coșu larg (NPl. Ceaur, 39).
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink