CĂMĂȘUÍRE, cămășuiri, s. f. Acțiunea de a cămășui și rezultatul ei; cămășuială. – V. cămășui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂMĂȘUÍ, cămășuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi un element de construcție cu beton, metal etc. – Cămașă + suf. -ui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CĂMĂȘUÍ ~iésc tranz. (elemente de construcție) A acoperi cu beton, metal etc. /cămașă + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cămășuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cămășuiésc
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
cămășuíre s.f. (constr.) Acoperirea cu un strat de beton ◊ „În fig. B – consolidarea unui stâlp; faza inițială, cum arată acesta după decopertarea betonului până la armătură, precum și după cămășuire.” R.l. 22 III 77 p. 2. ◊ „La parter au început și lucrări de cămășuire a unor stâlpi.” R.l. 7 IV 77 p. 1; v. și 20 IV 77 p. 1 (din cămașă; DEX-S)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink