CĂLÍNĂ, căline, s. f. Fructul călinului, de culoare roșie și cu gust acrișor. – Din bg. kalina.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLÍNĂ ~e f. Fructul călinului. /<bulg. kalina
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLÍNĂ, căline, s. f. Fructul călinului, de culoare roșie și cu gust acrișor. – Bg. kalina.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

călínă s. f., g.-d. art. călínei; pl. călíne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

călínă f., pl. e (bg. kalina, fruct de călin, soră maĭ mică a bărbatuluĭ; rut. kalina). Fruct de călin. Olt. Fam. Epitet alintător uneĭ cumnate maĭ micĭ orĭ între femeĭ (Izv. Sept. 1923, 22 și rev. I. Crg. 2, 163). Munt. Nume de țărancă. A poftit Călina la teĭ prăjit, țopîrlanca dorește ceva care e de nasu eĭ. V. cîrn, mălină, scroafă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink