CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Rășchitor mic; p. ext. scul. – Din tc. keleb.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLEÁP, călepe, s. n. (Reg.) Scul. – Tc. keleb „rășchitor”.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

căleáp (-puri), s. n. – 1. Rășchitor. – 2. Scul. – Var. călep. Tc. kelep (DAR). Puțin folosit. L. Spitzer, Mitt. Wien, 138 a confundat var. călep cu calup.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

căleáp s. n., pl. călépe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căleáp și caleáp n., pl. epe (turc. kelep și kullab, rîșchitor). Nord. Scul, legătură de 30-40 de jurubițe.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink