CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează; îndrumător. [Pr.: -lă-u-] – Călăuzi + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLĂUZITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) Care călăuzește, îndrumează; care servește drept călăuză. [Sil. -lă-u-] /a călăuzi + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLĂUZITÓR, -OÁRE, călăuzitori, -oare, adj. Care călăuzește, care îndrumează. – Din călăuzi + suf. -(i)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLĂUZITÓR adj., s. v. îndrumător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

călăuzitór adj. m. (sil. -lă-u-), pl. călăuzitóri; f. sg. și pl. călăuzitoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink