călărită f., pl. e. Un joc cu mingea, cînd băĭețiĭ șed călare unu pe altu.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLĂRÍT s. n. Călărie. – V. călări.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLĂRÍT s. n. Călărie. – V. călări.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLĂRÍT s. v. călărie.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

călărít s. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

călărít n. Acțiunea de a călări dese-orĭ. Călărie.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

călărit s. n. sg. (er.) act sexual.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink