CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea de a călări; călărit. ♦ Arta de a călări. ♦ Ramură sportivă care constă în conducerea calului din poziția încălecat, în probe de alergare, sărituri, dresaj etc.; echitație. – Călare + suf. -ie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLĂRÍE f. 1) Acțiunea și arta de a călări. 2) Sport constând din exerciții de alergări, sărituri și dresaj cu calul. /călare + suf. ~ie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLĂRÍE s. f. Acțiunea sau arta de a călări. – Din călare + suf. -ie.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂLĂRÍE s. 1. călărit. 2. v. echitație. 3. v. hipism.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

călăríe s. f., art. călăría, g.-d. călăríi, art. călăríei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

călăríe f. Arta de a călări: cal de călărie. Acțiunea de a călări: călăria e plăcută.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink