CĂLĂFĂTUÍRE, călăfătuiri, s. f. Acțiunea de a călăfătui și rezultatul ei. – V. călăfătui.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂLĂFĂTUÍRE s. calfatare. (~ a punții unei nave.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
călăfătuíre s. f., g.-d. art. călăfătuírii; pl. călăfătuíri
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa cu calafat găurile dintre scândurile bordajelor sau ale punții unei nave în vederea etanșării. – Calafat + suf. -ui. Cf. ngr. kalafatizo.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
A CĂLĂFĂTUÍ ~iésc tranz. (punți sau bordaje ale navelor) A astupa pe la încheieturi sau prin rosturi cu calafat. /calafat + suf. ~ui
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂLĂFĂTUÍ, călăfătuiesc, vb. IV. Tranz. A astupa găurile unei luntre, corăbii etc. cu calafat. – Ngr. kalafatizo.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂLĂFĂTUÍ vb. a calfata. (~ puntea unei nave.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
călăfătuí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. călăfătuiésc, imperf. 3 sg. călăfătuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. călăfătuiáscă
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
călăfătuĭésc v. tr. (d. calafat). Astup cu calafat. V. cîlțuĭesc.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
CĂLĂFĂTUIRE (‹ ngr.) s. f. Operație de astupare cu calafat a rosturilor dintre scîndurile bordajelor sau ale punții unei nave din lemn în vederea etanșării; peste calafat se toarnă un strat de bitum.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink