CĂÍNȚĂ, căințe, s. f. Părere de rău, regret, remușcare. – Căi + suf. -ință.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂÍNȚĂ ~e f. Părere de rău cauzată de o nereușită sau de o faptă nesocotită; mustrare de cuget; remușcare; regret. [Sil. că-in-] /a (se) căi + suf. ~ință
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂÍNȚĂ, căințe, s. f. Părere de rău, regret, remușcare. – Din căi + suf. -ință.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂÍNȚĂ s. v. regret.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căínță s. f. (sil. -in-ță), g.-d. art. căínței; pl. căínțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

căínță f., pl. e și (est) ĭ. Regret al faptelor mele.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink