CĂIERÉL, căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier. [Pr.: că-ie-] – Caier + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂIERÉL, căierele, s. n. (Rar) Diminutiv al lui caier.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

căierél s. n., pl. căieréle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink