CĂCĂRÍ, căcărésc, vb. IV. 1. Intranz. A avea diaree. 2. Tranz. A răsfăța. (din căca)
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂCÁRE s. v. defecare, defecație, ieșire, purgație.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

căcarea lumii expr. (vulg.) extraordinar, nemaipomenit.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink