CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel (I 1) mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele); cățelan. – Cățel + suf. -andru.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂȚELÁNDRU ~i m. 1) Cățel de câteva luni. 2) Pui mare de animal sălbatic (asemănător câinelui). /cățel + suf. ~andru
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂȚELÁNDRU, cățelandri, s. m. Cățel mai mare; p. ext. pui mai mare al unor animale sălbatice (asemănătoare cu câinele). – Din cățel + suf. -andru.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

cățelándru s. m., art. cățelándrul; pl. cățelándri, art. cățelándrii
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cățelándru m. și -ă f., pl. e. Cățel saŭ cățelușă maĭ mare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink