CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj., s. m. și f. (Persoană) care se cațără. – Cățăra + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂȚĂRĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) (despre plante, păsări) Care se cațără. /a (se) cățăra + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂȚĂRĂTÓR, -OÁRE, cățărători, -oare, adj. Care se cațără. – Din cățăra + suf. -(ă)tor.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂȚĂRĂTÓR adj. v. agățător.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cățărătór adj. m., s. m., pl. cățărătóri; f. sg. și pl. cățărătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cățărătór, -oáre adj. Care se cațără: păsărĭ, plante cățărătoare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

CĂȚĂRĂTOÁRE s. v. scorțar.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

acățătór, -oáre adj. Se zice despre păsările care (ca cucu, ghionoaĭa) orĭ despre plantele care (ca edera, volbura) se acață. – Și agățător, acățărător și cățărător. V. suitor.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink