cîrlibónț m. (din cîrligonț, din cîrlig. V. cîrlionț). Trans. Vîrfu cîrliguluĭ la prăjina de scos apă din puț. (Poate fi și un cuĭ de lemn orĭ de fer [!]). V. clobanț.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink