cînepíŭ și cînipíŭ, -íe adj. (d. cînepă). Cenușiu ca cîlțu: păru luĭ cînipiŭ (VR. 1912, 1, 53). V. conabiŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink