câta (a ~) v. câtelea (al ~)
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

CẤTEA pron. interog., adj. interog. f. v. câtelea.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CẤTELEA, CẤTA pron. interog., adj. interog. (Precedat de art. „al”, „a”, se întrebuințează în propoziții interogative pentru a afla locul pe care îl ocupă cineva sau ceva într-o ierarhie, într-o serie de ființe sau de lucruri de același fel) Al câtelea a reușit? A câta casă? [Var.: cấtea pron. interog., adj. interog. f.] – Câte + le + a.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

CÂTELEA câta num. nehot. (precedat de articolul al, a se folosește în propoziții interogative pentru a afla ce loc ocupă cineva sau ceva într-o serie) Al ~ copil este el în familie? /câte + le + a
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

câtelea (al ~) pr. m., adj. m., f. a câta
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cî́ta adv. (d. cît). Vest. Cît-va, puțin: am cîta lapte. Se întrebuințează și´n exclamațiunĭ: cîta omu, cîta minciuna, cîta cizmele, ce om mare, ce minciună mare, ce cizme marĭ! A cîta, V. cîtulea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

1) cî́telea, V. cîtulea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

2) cî́telea (de-a´n) loc. adv. Munt. A umbla de-a´n cîtelea, a umbla din răsputerĭ, pînă nu maĭ poțĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

cî́tulea (al), a cî́ta adj. (d. cît). În ce rînd, în ce ordine: Al cîtulea e acest elev? – Al optulea din zece. – Și al cîtelea.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink