CÂNTECÉL, cântecele, s. n. Diminutiv al lui cântec. ◊ Cântecel comic = monolog comic, satiric (în care alternează părțile recitate cu cele cântate). [Var.: (reg.) cânticél s. n.] – Cântec + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

cântecél s. n., pl. cântecéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

cîntecél n., pl. e. Cîntec mic. V. canțonetă.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink