BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari și groase. 2. Fig. Păcălit, înșelat. – Buză + suf. -at.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUZÁT ~tă (~ți, ~te) și substantival fam. (mai ales despre persoane) Care are buze mari și cărnoase; cu buze mari și groase. /buză + suf. ~at
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUZÁT, -Ă, buzați, -te, adj. 1. Cu buze mari, groase. 2. Fig. (Rămas) cu buzele umflate; păcălit, dezamăgit. – Din buză + suf. -at.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
lgall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUZÁT adj. v. ademenit, amăgit, înșelat, păcălit, prostit, trișat.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
buzát adj. m., pl. buzáți; f. sg. buzátă, pl. buzáte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
buzát, -ă adj. (d. buză). Cu buze marĭ. Fig. Iron. Păcălit, înșelat, supărat: l-a lăsat buzat, a rămas buzat. V. bosunflat, decepționat, ploŭat.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
buzat, buzați s. m. țigan.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink