buticá vb. I (reg.) a nimeri, a pica.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUTÍCĂ s. f. v. butic.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
BUTÍCĂ s.f. (Franțuzism) Prăvălie mică (cu mărfuri ocazionale, unicate sau de artizanat). [Var. (după unele surse) butic. / < fr. boutique].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
buticá vb.refl. I A se umple de buticuri ◊ „Stațiunea balneară s-a buticat.” Emisiune TV (din butic + -a)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink