BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Buruiană + suf. -iș.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIENÍȘ ~uri n. 1) Loc unde cresc (numai) buruieni; teren invadat de buruieni. 2) Mulțime de buruieni; desiș de buruieni. /buruiană + suf. ~iș
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

BURUIENÍȘ, buruienișuri, s. n. Buruieni multe; p. ext. loc năpădit de buruieni. – Din buruieni (pl. lui buruiană) + suf. -iș.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de lgall | Semnalează o greșeală | Permalink

buruieníș s. n., pl. buruieníșuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

buruĭeníș n., pl. urĭ. Loc unde cresc buruĭene multe, bălăriĭ, dudăŭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink